N-am sa virez prima. Oricat de mult as vrea, oricat mi-as spune ca e alegerea cea mai inteleapta.
Daca m-ai cunoaste catusi de putin ti-ar fi si tie limpede ca sunt aici ca sa castig sau sa mor; nu exista cale de mijloc.
Si poate ca ura care ne mistuie aproape in acelasi timp, aproape in acelasi fel in care ne devoreaza si dragostea, ne impinge mai degraba la autodistrugere decat la resemnare. Recunoaste ca vrei un impact nimicitor, o coliziune halucinant de violenta, la toate nivelurile, in toate modurile omeneste posibile. Vreau sa te am sau sa te omor, am trecut zambind dispretuitor peste “love or leave me”. Leave me nu mai e o varianta.
Asa ca love me, or die. Si motorul maraie infundat si amenintator.
Nu, n-am sa virez prima. Si daca te intrebi cumva daca afirmand asta apasat, scuipand printre masele determinarea de a te izbi in plin cu toata setea, nu incerc sa te destabilizez sau sa te duc de nas, afla, iubitule, ca nu ne aflam in dilema prizonierului.
Eu n-am sa virez, nu, n-am sa virez deloc.
