Multumesc

Trebuie, trebuie sa-ti multumesc, baby. Pentru ca, datorita tie si numai tie, inima mea devine un muschi atrofiat, inutil, desuet. Aveam stupida senzatie ca rolul ei este sa bata de doua ori mai repede pentru tine, dar sincer, nimicnicia ma multumeste deopotriva. Reconvertirea-i in simplu organ vital, care isi urmeaza contractiile regulate fara nici o urma de sublim, dupa ce ti-a servit ani de-a randul drept piñata, o face poate triviala, banala, vulgara si lipsita de originalitate, dar ce-i cu asta ?

Fara ea, sunt libera de acum sa ma transform intr-un monstru mic, negru si fara sentimente, sunt libera sa traiesc mecanic, sa zambesc masinal, sa actionez dogmatic. Fara apasarea nemuririi, sunt libera sa mor cand vreau eu, sa renasc cand imi place. Si mortile astea repetate ma bucura intr-un mod destul de sinistru, caci mor fara incetare, zi de zi, de mai multe ori pe minut, mor din diverse motive, dar zambesc dintr-unul singur : sunt libera.

De azi pot sa fiu orice vreau sa pot fi, imi aleg tacticos din catalogul cu “things to do” pe cele mai traznite, pe cele aflate la limita rationalului, caut catharsisul in afara mea, caci inautru nu mai gasesc mare lucru, de cand cu toata libertatea asta nou descoperita. Caci libere s-au trezit ca sunt si gandurile si mi s-au imprastiat care-ncotro. Liber a devenit si liberul arbitru si alege de atunci doar ce ii maguleste orgoliul. Liber e si locul tau in pat, dar despre asta nu vorbim acum, pentru ca durerea nu a luat inca nici un concediu.

Iti sunt, deci, profund recunoscatoare pentru ca m-ai scos din naivitatea visatului cu ochii deschisi, pentru ca ai ucis fara sa eziti complet nefolositorul copil din mine : ma tragea inapoi, asa-i ?

Galopez fara directie si fara destinatie prin praful ridicat de intrebari dezorientate. Gonesc smintita si turbata pe campia parjolita voluntar din calea dusmanilor mai mult sau mai putin imaginari. Tresar auzind voci care nu exista in realitatea asta. Dar sunt libera si, in nebunia mea, poate ca sunt chiar fericita. Caci fericiti cei saraci cu duhul… Si fericiti cei cu inima de polistiren expandat. Amin.

Advertisement