Mi-am ascutit indelung sabia cu o bucata de gresie. Incet, aspru, apasat. Am studiat planurile, hartile si pozitiile adversarului, am trimis spioni in recunoastere. Invizibili, discreti. Nemilosi. Am parjolit campurile, dealurile si culturile, am otravit fantanile toate. Chibzuit, calculat, incurabil. Am motivat hoardele. Le-am promis barbarilor mei mana libera pentru toate jafurile, violurile, torturile si crimele imaginabile. Numai sa invinga. Sa nu crute pe nimeni. Sa infiga cu sete steagul nostru negru in cadavre calde, in inimile inca pulsand. Sa mutileze, sa schingiuiasca, sa omoare incet, in chinuri infioratoare, sa ingrozeasca, sa semene teroare. In cazul unei infrangeri, le-am promis aceeasi soarta pe care le-o pregatim dusmanilor.
Iar acum, mana dreapta s-a infipt in coama incalcita a armasarului. Il aud sforaind si sangele imi curge mai fierbinte si mai vascos prin vene. Dintr-o singura miscare ma ridic in sa si-l simt tremurand a nerabdare, batand furios din copite. Ii simt greabanul incordat si spatele arcuit frematandu-mi intre coapse, iar asta imi aduce cumva aminte de tine. Dar nu mai e vreme sa-mi incarc gandurile de greutatea-ti apasatoare, il strang violent cu genunchii si eliberez capastrul, trimitand o ultima ruga lui Kandaon. Va fi primit jertfa facuta ieri la apus ? Stupidul sol nu murise de-ndata, zeul ar putea fi manios. Dar nici asta nu conteaza acum, caci armasarul galopeaza salbatic, coama neagra imi biciuieste chipul si-l lovesc scurt intre coaste, transformandu-l intr-o bestie cruda si brutala, gata sa calce peste morti si raniti in agonie. Sforaie intr-una si-mi trimite stropi reci in obraz, care se amesteca grabit cu stropii de sange care tasnesc din beregata taiata a unui barbos cazut in stanga mea. Scot sabia din teaca si o invart de doua ori deasupra capului inainte sa retez din umar bratul unui tanar razboinic ce ma priveste in ochi. Urletul de durere zguduie valea intreaga, armasarul meu negru se opreste speriat si sare in laturi. Tanarul urla, dar ma priveste in continuare fix in albul ochilor, barbarii mei racnesc si ucid, si-n valtoarea inclestarii imi arunca din cand in cand priviri intrebatoare. Atunci linistesc calul, il intorc in loc si, ridicand sabia, imi lipesc lasciv limba de lama de otel, privind inca in ochii lui verzi tanarul dusman cazut acum din sa. Gustul sangelui ma umple de epinefrina si ii curm suferinta in zbieretele inumane ale barbarilor mei fiorosi.
Acum sunt gata. Razboiul poate incepe. For you, my king. Pana la ultima picatura de sange si de viata.
