Stii ca provoc. Pentru reactii. Pentru imagini rasfrante imprecis in oglinzi deformate. Pentru flatarea unui alter-ego histrionic.
Intarat, atat. Din pura placere. Pentru ca privirile contrariate au asupra mea efectul cafelei turcesti. Pe care o beau fara graba, cu ochii pe jumatate inchisi, cu tresariri orgasmice.
Instig. Uneori violenta e benefica, nu predica inainte sa incerci. Starea de surescitare, in care te pot aduce fara prea mult efort, ar fi favorabila crimelor, in sens larg. Dar toata energia clocotind fierbinte, canalizata diferit ?
Asmut. Si ma amuza. Starnesc, imping brutal, busculez, hartuiesc simbolic. Nu menajez. Sunt cauza unui perpetuum mobile impropriu. Incoerent. Imoral. Indecent. Motivul eruptiilor vulcanice si cutanate. Pretextul razboaielor stradale. Mobilul nelegiuirilor, faradelegilor. Al selectiei naturale. Al ameliorarii speciei. Patricidul.
Nu simt nevoia sa ma justific pentru nimic din toate astea. Tu stii prea bine pentru ce o fac. Si pentru cine.
